Efectul Pygmalion este un fenomen psihologic în care așteptările ridicate faţă de o persoană conduc la îmbunătăţirea performanţei acelei persoane, într-un anumit domeniu [3]. Efectul Pygmalion / Rosenthal a fost denumit după mitul grecesc al lui Pygmalion, respectiv după numele psihologului Robert Rosenthal, care a cercetat ideea fenomenului, arătând în studiul lui [1] modalitatea în care așteptările profesorilor afectează performanţa elevilor, o viziune care a fost subminată parţial de cercetări ulterioare [2].
Vorbind de mediul organizaţional, scopul unor alte studii [4] a fost de a investiga ce comportamente ale liderilor mediază relaţia dintre așteptările liderului și implicarea angajaţilor în activităţile de învăţare. Pe baza modelului lui Rosenthal, s-au distins iniţial cinci potenţiali mediatori ai efectului Pygmalion: relaţia de schimb lider – membru, stabilirea obiectivelor (adică, specificitatea scopului), dificultatea obiectivului, oferirea de oportunităţi de învăţare și feedback. Datele colectate de la 904 manageri au arătat că așteptările liderului erau legate de implicarea angajaţilor în activităţile de învăţare. Specificul obiectivului, dificultatea obiectivului și oferirea de oportunităţi de învăţare s-au dovedit a fi mediatori. Aceste descoperiri sugerează că stabilirea obiectivelor se află în centrul efectului Pygmalion.
La locul de muncă, așteptările liderului faţă de angajat pot modifica comportamentul liderului, dar și comportamentul angajatului. Comportamentul liderului exprimat faţă de un angajat poate afecta maniera în care angajatul interacţionează cu liderul.
Cu cât un angajat este mai preocupat de dezvoltarea sa profesională, cu atât sunt mai mari așteptările sale de la lider. La rândul său, angajatul investește în modalitatea în care relaţionează cu ceilalţi. În aceste condiţii, managerii vor arăta mai multe comportamente de “lider”, precum schimbul lider-membru (încredere, respect, obligaţie etc.), stabilirea unor obiective specifice, permiterea mai multor oportunităţi de dezvoltare pentru angajaţi și oferirea de feedback angajaţilor.
Revin la chestiune cu un exemplu real descris în “Promisiunea zorilor”, de Romain Gary. (Scriitorul s-a născut la Vilnius, în 1914, cu numele Roman Kacew și s-a stabilit în Franţa în 1928.)
În acest roman autobiografic Gary își povestește viaţa, dar personajul principal este mama sa. Capabilă de o iubire copleșitoare, ea și-a imaginat / a sperat / a “știut” că fiul său va deveni “cineva”. Și-a închipuit pentru el toate carierele posibile care erau apreciate in epocă: matematician, pianist, muzician, balerin, poet, cântăreţ de operă, pictor, scriitor, ambasador. “Numele tău va fi gravat cu litere de aur pe zidul liceului” spunea ea [5]. Preocuparea permanentă era să găsească împreună un pseudonim care să rezoneze cu presupusa carieră. Copilul Roman a fost “hrănit” de acest joc al mamei sale.
Și, ce să vezi?
A devenit un erou al Franţei! A fost pilot al Forţelor Aeriene Franceze Libere în al doilea război mondial, medaliat de mai multe ori, inclusiv cu titlul Comandor al Legiunii de Onoare. Așa l-a cunoscut pe Charles de Gaulle. În război și-a luat numele Gary. După război a fost diplomat – a reprezentat Franţa la Sofia, Berna, New York, Londra, Los Angeles – scriitor, scenarist, regizor.
Este singurul scriitor care a primit de două ori Premiul Goncourt – prima dată sub pseudonimul Romain Gary, apoi ca Émile Ajar – ilegalitate ce avea să fie descoperită numai după moartea sa (premiul se acordă o singură dată în viaţa unui scriitor!)
“Promisiunea zorilor” este o carte rară, povestea unui om care a vrut să împletească destinul propriu cu năzuinţele mamei sale, pe care ea n-a mai apucat să le vadă îndeplinite.
Este o opera de artă închinată mamei lui, care nu a auzit niciodată de efectul Pygmalion!
Inspirație:
- Rosenthal_1994_interpersonal_expectancy_effects_a_review.pdf (lscp.net)
- https://www.scribbr.com/research-bias/pygmalion-effect/
- https://ro.wikipedia.org/wiki/Efectul_Pigmalion
- https://journals.sagepub.com/doi/10.1177/0149206308329966
- Promisiunea zorilor, Romain Gary, București, Humanitas Fiction, 2018
Un articol scris de:
Ştefan are o experienţă de 12 ani în management operaţional şi 18 ani în managementul resurselor umane. De-a lungul timpului, a lucrat atât în companii româneşti, cât şi în multinaţionale, iar din 2018 face parte din echipa Leadder. Familia şi dezvoltarea personală sunt „motorașele” sale interioare. Se ghidează, printre altele, după mesajul lui Benjamin Disraeli: „Nutreşte gânduri însemnate, pentru că niciodată nu vei urca mai sus de gândurile tale”.
