M-am întâlnit cu noţiunea de integritate târziu, pe la 25 de ani, la locul de muncă. Mai târziu, am înţeles și cel mai important lucru despre ea: înseamnă mult mai mult decât să nu furi.
Anii au trecut, am mai învăţat, am mai înţeles, și sensuri noi mi s-au adăugat ca foile unei cepe, în minte și în comportament.
Şi chiar așa, ce e integritatea și de ce ne-ar păsa de ea?
Am decis cu Dan, în urmă cu câţiva ani, ca în fiecare lună august să petrecem o săptămână de vacanţă undeva în România noastră dragă. Am descoperit multe minunăţii în aceste peripluri iar anul acesta, la Turda, am văzut cea mai frumoasă priveliște din ultimii 20 de ani. Și nu, nu e salina.
Te invit să citești povestea mea cu ochelarii pe care cu siguranţă și tu îi ai: acei prin care vezi o Românie viitoare mai bună. Civilizată, curată, cu un nivel decent de educaţie și prosperitate. Cred sincer că am evoluat mult în ultimii 20 de ani și că mai avem serios de muncă.
Să începem. Lângă salina din Turda sunt două parcări amenajate: una chiar în faţă, (5 lei pe oră – plină ochi), una la 100 de metri (4 lei pe oră – suficient de mare să fie în permanenţă locuri libere) și una gratuită la vreo 600 de metri. Printre ele trece drumul, marcat cu indicatoare ce interzic pe bună dreptate staţionarea, pentru că altfel se obturează drumul îngust și se creează ambuteiaj – o experienţă urâtă pentru toţi turiștii.
Ieșisem din salină și mă îndreptam spre parcare, când aud un turist spunându-i cu obidă unei vânzătoare, în timp ce-i plătea un langoș:
– Așa sprijină poliţia locală turismul!!!!
– Daaaaa, și noi dimineaţă…….., continuă vânzătoarea cântându-i în strună.
Ajung la automatul de plată pentru parcare și zic, ca pentru mine:
– Hai să vedem cât e de plată…… 8 lei.
– Mai puţin decât 1000 de lei, zice vesel parcagiul care supraveghea pe acolo treaba.
– Ce vreţi să spuneţi?
– Atâta e amenda dacă parchezi aiurea, zise omul, edificator.
Parcă se lega ceva în capul meu dar nimic concret. Când colo, în timp ce părăseam parcarea trei sferturi goală, ce să vezi: pe partea dreaptă a carosabilului, un șir de peste douăzeci de mașini parcate în zona interzisă, cu câte un bileţel mic sub ștergător. Pe partea stângă, un șir și mai lung de mașini parcate la fel de neregulamentar, și o poliţistă care scria de zor amenzi de 1000 de lei. A fost prima dată când m-am bucurat să văd un poliţist scriind o amendă! Iată cea mai frumoasă imagine din ultimii 20 de ani: undeva, pe un câmp în inima ţării, poliţia locală își făcea treaba, aplica legea și sancţiona lipsa de integritate. Cum adică lipsa de integritate?!
Integritatea și leadership-ul
Societăţile, comunităţile sunt ca organizaţiile – mulţi indicatori care trădează sănătatea sau problemele firmei, mulţi factori care favorizează sau nu succesul. Celula de bază, în ambele cazuri, sunt oamenii. Ceea ce fac sau nu fac oamenii, fie că vorbim de comunitate sau de o organizaţie, determină direct sau indirect calitatea vieţii, fie ea acasă sau la serviciu. Determină nivelul de succes. Toţi liderii care au schimbat în bine o organizaţie, o comunitate sau chiar lumea, au în comun câteva trăsături printre care integritatea. Caracterul și integritatea sunt indisolubile de leadership. Nu e necesar să conduci formal o echipă ca să fii lider – se întâmplă doar ca unii lideri să conducă și formal alţi oameni. Dar dacă conduci o echipă ar trebui să îţi fie extrem de clar că niciodată nu vei avea succes cu adevărat dacă oamenii nu văd în tine integritate și caracter. În schimb, în materie de leadership, integritatea plătește întotdeauna dividende când lucrurile merg prost și ai nevoie și de ultima sforţare a oamenilor tăi.
Revenind la ,,Ce înseamnă integritate? Ce înseamnă caracter?” dincolo de a nu fura și a nu minţi – înseamnă multe pentru fiecare dintre noi, printre care:
- Să faci ceea cea spui că faci și să spui ce faci.
- Să îţi faci treaba cât poţi tu de bine, indiferent ce fac alţii. Să o faci când ai spus că o faci.
- Să ieși în faţă și să vorbești când ceva e putred în organizaţia ta.
- Să spui adevărul. Jumătate de adevăr nu e adevăr.
- Să acţionezi conform valorilor pe care le predici inclusiv când nu e convenabil.
- Să recunoști când greșești. Să îndrepţi ce ai greșit.
- Să respecţi regulile cu care ai fost de acord expres sau tacit. Procedurile sunt reguli cu care ești de acord tacit câtă vreme stai în organizaţia respectivă.
- Să nu îţi asumi meritele colegilor tăi,
și te rog să continui tu cu propriile credinţe.
Revenind la povestea noastră, legile dintr-o ţară în care te afli sunt reguli cu care ești de acord tacit. La fel și indicatoarele de circulaţie când vrei să parchezi. Ce m-a bucurat cel mai mult la Turda, dincolo de faptul că administraţia locală își făcea treaba, este credinţa că acei 40-60 de oameni se vor gândi de două ori unde parchează, de-acum încolo. Astfel și eu, și tu, și ei, vom fi cu toţii un pic mai aproape de România din ochelarii noștri.
Poate o să-mi spui că nu se face primăvară cu o floare. Adevărat. Dar din zecile de primăveri pe care le-ai văzut, în câte au înflorit toate florile deodată?! Rând pe rând: Dudeștii Noi, Oradea, Brașov, Iași, Ciugud, Sibiu, Vama Buzăului, Alba Iulia, Sarichioi, Cluj Napoca, Sfântu Gheorghe (cel din Deltă) etc.
Tu ce ai adăuga pe lista aceasta?
Un articol scris de:
Denisa face parte din acei oameni norocoși care pot încadra viaţa lor profesională ca fiind o parte din viaţa personală. Are 21 ani de experienţă în muncă și consideră că are cea mai frumoasă meserie din lume, aceea de a căuta și de a găsi oameni dedicaţi și motivaţi, care cred în ei înșiși și în potenţialul lor. Este un om pozitiv, iubește oamenii și își dorește ca lumea să își aducă aminte de ea pentru încrederea pe care o transmite celor din jur.
