Căutăm să câștigăm timp

În mod constant căutăm să câștigăm timp…

Vrem să facem lucrurile mult mai repede și pentru asta căutam scurtături.

Și cum în jurul nostru se învârt mulţi care ne promit că vom câștiga timp odată ce folosim serviciile lor, am început să folosesc multe aplicaţii care ne vând timpul de care avem nevoie, timpul după care alergăm atât de mult.

Uber, Bolt, Takeaway, Foodpanda, Glovo, Bringo, Lime, Zoom, Whatsapp, Telegram, Waze, Google Maps, Tripadvisor, Booking.com, Evernote, Onenote, Notability, Microsoft To do, Google task și probabil mai știţi și voi câteva…

Faci nu știu ce lucru mai repede, nu te mai duci la cumpărături, vin ele la tine și nu te mai deplasezi la magazin, nu te mai duci la restaurant, vine el la tine și poţi să comanzi în fiecare seară cu totul și cu totul altceva. Te deplasezi mai repede cu o trotinetă electrică, găsești mai repede un taxi când ai nevoie, comunici mai ușor cu cei apropiaţi, cu echipa, cu clienţii, cu furnizorii, îţi pui task-urile într-o listă to-do pe care o ai tot timpul la tine, iei notiţe într-o aplicaţie și ai acces mai rapid la ele când ai nevoie și tot așa…

Și mai aveam și alte soluţii, dintr-o poziţie de manager, când venea cineva la mine să mă întrebe ceva… îi dădeam imediat soluţia, fără să îl las să termine ce are de zis și fără să îi ofer oportunitatea să o găsească singur. Le spuneam oamenilor exact ce au de făcut pentru că așa era mai simplu pentru mine. Altfel, ar fi trebuit să consum mai mult timp, dacă ii lăsam să găsească ei soluţia că să își atingă obiectivele, situaţie în care ar fi fost nevoie și de mai mult efort și bineînţeles timp din partea mea.

Sunt ferm convins că nimic din aceste lucruri nu vi se întâmplă și vouă.

Vă scriu aici doar că să vă atrag atenţia în caz că vă veţi gândi să procedaţi la fel că mine.

Așa că am ajuns la performanţa să fac mult mai multe lucruri în același interval de timp decât o făceam în trecut. Mult mai multe decât făceam acum câţiva ani… nu mai zic faţă de acum 10 sau 20 de ani.

Însă am observat un lucru la mine: ajunsesem să îmi ocup din ce în ce mai mult timp cu activitatea profesională zilnică și începusem să am din ce în ce mai puţin timp pentru mine.

Într-o zi, când am ajuns acasă, Iulia mă întreabă:

-Bună, ce-ai făcut azi, cum ţi-a fost ziua?

O întrebare simplă, la care răspunsul ar fi trebuit să fie la fel de simplu. Însă nu era chiar așa.

Am încercat să spun ceva concret… O realizare a mea pentru ziua respectivă. Am trecut repede în revista ce îmi propusesem să fac în ziua aia și am răspuns cât se poate de sincer:

-… Nimic!

Mi-am dat seama că nu făcusem nimic altceva în afară să răspund la emailuri, cel de birou și cel personal, să mă uit prin zecile de newslettere primite, și să le șterg, să citesc și să răspund la mesajele de pe grupurile de Whatsapp, să verific notificările de la Facebook și la niște mesaje venite pe Facebook Messenger, să citesc notificările de la Instagram, Booking, Google, Twitter, Waze, Vodafone, Orange, Enel, Engie, Raiffeisen, ING, să răspund la telefoanele colegilor, să discut cu cei din echipă care aveau lucruri urgente de rezolvat sau să răspund la telefoanele clienţilor, colaboratorilor și prietenilor, care și ei aveau ceva urgent de rezolvat și doar știm cu toţii, nu îţi poţi lăsa colegii, clienţii, furnizorii, familia când au nevoie de ajutor.

Și asta se întâmplă zilnic… Zilnic era ceva, ca să nu zic mai multe, ce apăreau pe neașteptate și trebuia să mă ocup de lucrul respectiv. Era urgent și eu eram cel mai potrivit să rezolv situaţia respectivă.

Atunci am realizat că accesul facil la o comunicare rapidă cu prietenii, colegii și clienţii, la un număr mare de aplicaţii și accesul facil la un volum mare de informaţii, de care în cea mai mare parte nu aveam nevoie…

Toate astea, îmi mâncaseră tot timpul…

De fapt, nu aveam timp nici să mor.

Și brusc m-am luminat…De fapt eram James Bond!

james bond

Dar cum ajunsesem în situaţia asta?

Totuși, toate serviciile pe care le foloseam îmi promiseseră să am mai mult timp, nu mai puţin.

Atunci, înseamnă că ceva timp câștigasem, nu?

Pai și, ce făcusem eu de fapt cu timpul câștigat?

Unde era timpul asta?

Muncisem mai puţin? În nici un caz… Firma depindea de mine… Trebuia să răspund la telefoane și emailuri și seara târziu, chiar și în weekend sau în concediu… Eram persoana importantă…

Cu cât vorbeam mai mult la telefon în concediu, cu cât citeam mai multe emailuri într-un timp cât mai scurt de la momentul la care le primisem, cu atât credeam că sunt mai important pentru firmă.

Petreceam mai mult timp în vacanţe? Nici pe departe…

Dormeam mai mult? Nici atât… Chiar nu puteam să dorm în unele nopţi de grija lucrurilor pe care le aveam de făcut.

Petreceam mai mult timp cu familia? Nici asta… Mai puţin poate… Și am o soţie minunată și un copil extraordinar.

Investisem timpul în acţiuni caritabile? Nici măcar un minut.

Aveam un business personal? Hmm, la naiba, când să îl mai fac și pe ăsta.

Îmi căutasem pasiunea și o urmam? Ce glumă bună!

La toate întrebările răspunsul a fost nu.

Atunci?

Unde era timpul meu… doar câștigasem o grămadă, nu?

Foloseam de ani de zile aplicaţii și servicii care mă ajutau să câștig timp.

Ce era și mai frumos este că la acel moment căutam în continuare să câștig timp.

Dar de ce voiam asta? Că doar asta făcusem și în trecut și ajunsesem în faza asta… În care nu aveam timp.

Atunci ce beneficii aveam din toată această căutare și utilizare de diverse servicii și aplicaţii?

Plus că, unde mă grăbeam?

Realizasem că nu trebuie să ajung nicăieri…

Mai mult, nu știam nici UNDE vreau să ajung de fapt.

Și de când a început pandemia am auzit pe mai mulţi spunând că pandemia i-a dat înapoi, că le-a îngreunat dezvoltarea.

Însă nici unul din ei nu mi-a putut răspunde la întrebarea: “Dar unde te grăbești? Unde vrei să ajungi?”

Atunci? De ce eram așa înnebunit să folosesc scurtături?

Doar pentru că le folosesc și ceilalţi? Doar pentru că îmi promit că îmi vor salva timp?

Iar dacă nu știam unde mă grăbesc, chiar nu îmi folosea la nimic să câștig timp…

Iar rezultatul dovedit pe mine, era oricum că în final nu aveam mai mult timp.

Și atunci, nu cumva mi se vindea doar senzaţia că diverse aplicaţii și servicii îmi vând timp?

Timpul pe care trebuia să-l am, pentru ca ar fi trebuit că toate acestea să mi-l salveze, dar nu l-am avut…?

Nu am avut un minut pentru mine în condiţiile în care foloseam o grămadă de aplicaţii care toate îmi vindeau timp!?!?

Realizasem de fapt că nu eu cumpăram sau foloseam aplicaţii, servicii și produse. Chiar eu eram produsul și eu eram de fapt cel folosit.

Sper să fiu singurul în situaţia asta!

Însă, dacă și tu ești în situaţia asta sau ești pe cale să începi să gândești ca mine, îţi pot da câteva sfaturi pornind de la ceea ce am făcut eu și a funcţionat și poate te ajută.

Descoperă-ţi viziunea, descoperă unde vrei să ajungi pe termen lung.

Cine va fi lângă tine la acel moment? Cum vor arăta lucrurile din jurul tău? Cum vei arăta și cum te vei simţi tu? Cum vor arăta și cum se vor simţi cei din jurul tău?

Descoperă lucrurile astea în detaliu, că într-un tablou.

Și pune toate aceste lucruri pe hârtie. O să dureze ceva, poate va fi nevoie să citești câteva cărţi, însă îţi garantez că o să merite.

Apoi stabilește-ţi obiective. Sunt 6 mari arii ale vieţii în care îţi recomand să faci asta: Mental, Emoţional, Spiritual, Social, Sănătate, Financiar. Și ai grijă ca aceste obiective să fie relevante pentru a-ţi atinge Viziunea.

Apoi vezi care sunt cele mai importante roluri din viaţa ta. Probabil printre ele vor fi: soţ sau soţie, tată sau mamă, manager, antreprenor.

Stabilește-ţi o Viziune pentru fiecare rol. Ai să vezi că Viziunea personală îţi va fi de mare folos aici și Viziunea pe roluri va avea legătură cu Viziunea personală, ceea ce este foarte bine.

Iar acum, stabilește-ţi obiective anuale pe fiecare rol. Între 1 și 3 obiective pe rol, nu mai multe.

Îţi recomand că toate cele de mai sus să le faci în scris, îţi va fi de mare ajutor.

Te întrebi ce o să faci cu toate astea? Cum o să poţi să te ocupi de toate?

Foarte simplu!

Oricând de vineri seară până duminică seară, citește tot ce ai scris mai sus și programează-ţi pentru săptămâna următoare minim o acţiune de făcut pentru obiectivele pe care le ai. Asta presupune să pui acţiunea respectivă în calendar, exact în ziua și ora la care o vei face. La început, activitatea asta o să dureze aproximativ 45 de minute, însă asta înseamnă mai puţin de 1% din timpul unei săptămâni și în scurt timp o să vezi că fiecare minut a meritat.

Și stai liniștit, restul de lucruri pe care le vei avea de făcut, să citești și să trimiţi emailuri, să răspunzi la mesaje pe Whatsapp, să discuţi cu echipa, clienţii și partenerii, își vor găsi cu siguranţă loc în calendarul tău.

Știu că acum folosești probabil un to do-list, însă aici vorbim despre altceva. Vorbim despre o programare a celor mai importante lucruri pentru tine pentru că toate pleacă de la Viziunea ta personală.

Dacă nu vrei să faci asta, nu este nici o problemă, există și variante alternative.

Netflix, HBO, Youtube, Facebook, Instagram sunt la un click distanţă.

P.S. Am câteva lucruri să îţi spun și despre scopul unui manager, despre vorbitul la telefon în concediu și despre echilibrul între viaţa privată și cea profesională. Dar asta poate într-un articol viitor, dacă mă vor mai lăsa colegii să scriu.