Zilele acestea, cu toţii ne confruntăm cu provocări neobișnuite. Atmosfera din jur este încărcată de incertitudine și neliniște. Frica s-a făcut intens simţită și, în unele cazuri, a devenit copleșitoare.
Am observat însă reacţiile diverse ale oamenilor în faţa acestor încercări. Unii aleg să stea nemișcaţi, paralizaţi de frică (reacţia freeze), așteptând să fie salvaţi.
„Freeze”: când așteptăm salvarea din exterior
Această atitudine îmi amintește de un banc cunoscut:
Într-un sat ameninţat de viitură, oamenii alergau disperaţi să-și salveze bunurile și pe ei înșiși. Numai Ion, un om credincios, stătea liniștit și nepăsător.
Vecinii îl întreabă:
– Ce faci, Ioane? Nu vezi că vin apele peste noi? Fugi, salvează-te!
– Nici gând! Eu stau aici, că mă salvează Dumnezeu!
Când apele au năvălit, Ion s-a urcat pe acoperiș și a început să aștepte. Curând, o barcă de salvare trece pe lângă el:
– Hai, Ioane, sari în barcă! Ai să te îneci!
– Nu, nu! Dumnezeu e mare și mă va salva!
Trec mai multe bărci, dar Ion refuză ajutorul de fiecare dată, convins că Dumnezeu îl va salva. În final, se îneacă și ajunge în Rai. Supărat, îi cere socoteală lui Dumnezeu:
– Doamne, cum ai putut să mă lași să mor? Eu m-am rugat la tine și mi-am pus toată încrederea în tine!
– Ioane, îi răspunde Dumnezeu, ţi-am trimis trei bărci! Ce voiai mai mult?
Acest banc, deși amuzant, ilustrează perfect proverbul românesc: norocul și-l mai face și omul cu mâna lui. A rămâne pasiv, așteptând salvarea din exterior, rareori este o soluţie salvatoare. Reacţia de tip freeze nu ne ajută în aceste vremuri.
„Flight”: când fuga pare soluţia salvatoare
Pe de altă parte, există cei care, confruntaţi cu o situaţie copleșitoare, încearcă să fugă (flight). Fuga este un mecanism natural de apărare – instinctiv vrem să evităm pericolul. Uneori, însă, fuga nu rezolvă problema, ci doar o amână.
Un exemplu ilustrativ este pilda cu cei doi prieteni în pădure:
Într-o pădure, doi prieteni se plimbau liniștiţi când, deodată, un urs mare le iese în cale. Panicaţi, încep să fugă. După câţiva pași, unul dintre ei se oprește, se descalţă rapid și începe să-și pună pantofii de alergare. Celălalt, uimit, îl întreabă:
– Ce faci? Crezi că poţi alerga mai repede decât ursul?
– Nu trebuie să alerg mai repede decât ursul, răspunde primul. Trebuie doar să alerg mai repede decât tine!
Această pildă arată că fuga poate părea o soluţie rapidă, dar, fără o gândire pe termen lung, riscă să fie doar o amânare sau chiar un gest egoist, care lasă pe alţii în urmă.
În contextul provocărilor actuale, fuga ia adesea forma renunţării: să pleci din ţară, să te izolezi de comunitate sau să eviţi implicarea în problemele comune. Însă această atitudine nu face decât să lase în urmă un haos și mai mare.
„Fight”: ce înseamnă să luptăm acum?
În contrast, există opţiunea de a lupta (fight). Lupta nu înseamnă neapărat confruntare directă sau agresivitate, ci să rămâi prezent, să cauţi soluţii și să acţionezi.
Ce înseamnă să luptăm acum, concret?
Înseamnă să mergem la vot. Să avem curajul de a ne folosi dreptul fundamental de a decide direcţia în care vrem să mergem.
Înseamnă să discutăm cu cei din jurul nostru, să-i convingem pe cei paralizaţi de frică sau tentaţi să fugă să își reevalueze poziţia. Fiecare vot contează, iar schimbarea nu poate veni decât printr-un efort comun.
Înseamnă să alegem speranţa și implicarea în locul resemnării și al pasivităţii.
Pilda colibriului: cum fiecare gest contează
Pentru a înţelege importanţa implicării, putem învăţa din următoarea pildă:
Într-o pădure, un incendiu devastator se răspândește cu repeziciune. Animalele fug speriate, încercând să scape. În mijlocul panicii generale, un colibri zboară de la un râu din apropiere și aduce o picătură de apă în cioc, pe care o lasă să cadă peste flăcări. Un leu, uimit, îl întreabă:
– Crezi că picătura ta va stinge incendiul?
Colibriul răspunde:
– Poate nu voi stinge focul, dar fac ceea ce ţine de mine.
Aceasta este esenţa luptei: să facem fiecare ceea ce putem, fără a aștepta miracole sau soluţii perfecte. Împreună, eforturile noastre pot schimba direcţia lucrurilor.
Concluzie: alegerea care face diferenţa
De aceea, duminică trebuie să alegem să votăm. A acţiona este singura opţiune care poate face diferenţa. Pasivitatea și fuga nu aduc schimbarea pe care o dorim, dar implicarea activă da.
Fiecare gest contează. Să fim colibriul care aduce picătura de apă – împreună, putem schimba direcţia lucrurilor.
–
Un articol scris de Laura Coroi.
