Panica dinaintea succesului
În trei ore ai o prezentare importantă. Transpiri, parcă nu mai vezi bine, iar inima îţi bate tare. Îţi spui că e, probabil, din cauza celei de-a treia cafele băute azi.
Recitești prezentarea și nu ești mulţumit. Te gândești că va fi un eșec. Te critici că nu ai acordat destul timp, ai tot amânat. Iar acum, brusc, vin zeci de idei… Prea târziu.
Faci schimbări de ultim moment, dar tot nu e suficient de bună.
Ai 38 de ani, ești manager de HR într-o companie cu peste 2000 de angajaţi, ai un MBA la o școală internaţională și tocmai ai început un doctorat. Ai o familie armonioasă, doi copii și reușești să te vezi cu prietenii destul de des.
La ora 14:00 îţi susţii prezentarea despre strategii pentru îmbunătăţirea retenţiei de personal. Colegii pun întrebări, la final te aplaudă, iar după ședinţă, șeful tău te cheamă în biroul lui. Ești convins că prezentarea a fost un eșec și urmează să fii concediat.
Ajuns în birou, îţi zâmbește admirativ, te felicită pentru rezultat și îţi prezintă o oportunitate de avansare.
Dacă te regăsești în astfel de trăiri, e posibil să te confrunţi cu Sindromul Impostorului.
Ce este Sindromul Impostorului?
Atunci când crezi că ești incompetent, deși ai avut succes în mai multe domenii ale vieţii, ai competenţe reale, diplome și recunoaștere, dar continui să te îndoiești de tine – e foarte probabil să trăiești efectele Sindromului Impostorului (SI).
Cum se manifestă SI?
- – Sentiment intens și secret de fraudă
- – Reușitele sunt atribuite norocului sau altor factori externi
- – Frică de a fi „demascat” ca fiind mai puţin capabil
- – Minimizarea complimentelor și aprecierilor
- – Autocritică excesivă și standarde nerealist de înalte
- – Perfecţionism, comparaţii constante cu ceilalţi
- – Procrastinare, stimă de sine scăzută și workaholism
- – Nevoia de validare externă
- – Dominanţa emoţiilor negative în faţa celor pozitive
Notă: Nu vorbim aici despre adevăraţii impostori – cei care manipulează, se cred superiori sau fug de responsabilitate. Nici despre lipsa reală de abilităţi sau falsa modestie.
De unde vine această voce interioară critică?
Mulţi cercetători indică familia ca sursă iniţială:
- – Diferenţele dintre imaginea transmisă acasă și realitatea socială
- – Etichete precum „copilul frumos” vs. „copilul inteligent”
- – Părinţi care își tratează copiii ca fiind „perfecţi” – ceea ce poate genera ideea că iubirea trebuie câștigată prin performanţă absolută
Cu ce consecinţe ne confruntăm?
Sindromul Impostorului afectează serios starea de bine:
- – Scade încrederea în sine
- – Creează stres, anxietate, epuizare emoţională
- – Diminuează motivaţia și performanţa
- – În cazuri intense, duce la autosabotaj și stagnare profesională
Există „doze” de impostor?
Da. De la ușor la moderat, puternic sau intens. Faptul că te îndoiești ocazional de tine nu înseamnă automat că suferi de acest sindrom. Diferenţa o face frecvenţa, intensitatea și impactul în viaţa ta.
Cum poţi gestiona Sindromul Impostorului?
- – Conștientizarea – e primul și, adesea, cel mai puternic pas.
- – Gestionarea perfecţionismului – prioritizează și alocă efortul realist.
- – Afirmaţiile pozitive – întăresc imaginea de sine.
- – Mentoratul – oferă o oglindă corectă și un spaţiu de încredere.
- – Relaxarea conștientă – tehnici simple, înainte de momente tensionate.
- – Terapia – când SI afectează major viaţa, sprijinul profesional e esenţial.
Ce pot face părinţii?
- – Fii autentic și echilibrat în aprecieri
- – Recunoaște realizările concrete ale copilului
- – Încurajează acceptarea de sine, nu doar performanţa
- – Ce pot face managerii?
- – Vorbește deschis despre nesiguranţele tale
- – Încurajează echilibrul în gestionarea sarcinilor
- – Oferă recunoaștere și ajută-ţi colegii să primească aprecierile
Vocea îndoielii nu face discriminări
„Am scris unsprezece cărţi, dar de câte ori trebuie să încep o pagină nouă, mă paralizează ideea că sunt un scriitor depășit.”
– Maya Angelou
„Nu există o magie pentru a deveni cineva în care să ai încredere. Tot ce poţi face este să muncești din greu și să crezi că meriţi locul la masă.”
– Michelle Obama
„Oricând, cineva ar putea să-și dea seama că sunt o impostură crasă și că nu merit nimic din ceea ce am făcut.”
– Emma Watson
„Este o ironie tristă: cu cât ești mai competent, cu atât te îndoiești mai mult de tine.”
– Albert Einstein
Concluzie: Nu ești singur și nu ești impostor
Sindromul Impostorului afectează tocmai pe cei implicaţi, inteligenţi, cu standarde înalte. Nu e nevoie să fii perfect ca să fii valoros.
Autenticitatea bate perfecţiunea – întotdeauna.
De aceea, în programele noastre de leadership, time management sau problem-solving, încurajăm oamenii să se reconecteze cu propriile resurse.
Să crească cu tot cu îndoieli. Să-și recunoască meritele. Să ceară sprijin. Să nu mai lase Sindromul Impostorului la volan.
📝 Articol inspirat de cartea „Sindromul Impostorului” – Kevin Chassangre și Stacey Callahan
Un articol scris de Mălina Arsenoiu.
