De ce planul e la fel de important precum obiectivul

Vorbim des și mult despre importanţa formulării obiectivelor astfel încât să oferim premisele îndeplinirii lor. Despre ingredientele unui obiectiv scris corect găsiţi multă informaţie, inclusiv aici pe blog, unde am scris un articol dedicat modului de formulare a obiectivelor astfel încât să fie SMART – iată-l aici.

Dar chiar și așa, odată setate obiectivele SMART, majoritatea dintre noi nu ni le atingem…

Așadar, ce lipsește?

Înainte de a vă răspunde la această întrebare, vă adresez eu una: voi vedeţi apa aia mare?

Eu nu am văzut-o.

Da, da, vă simt sprânceana ridicată: „cum să nu o vezi?” Ei bine, nu am văzut-o.

Iată contextul: Grecia, o insulă frumoasă, eu, soţ, copiii pe mal. Liniște, ca în concediu. De prea multă liniște, decidem să facem parasailing. Plătim, deloc ieftin. Ni se face instructajul. Simplu, mi se părea chiar prea simplu.

Acum, ne pregătim să trecem la acţiune. Mă întorc cu faţa spre mare și aflu că vom pleca de pe o barcă. Exact, barcă, în mijlocul mării.

Buuuun, și cum ajung la barcă?, întreb eu candid.

Înoţi!, mi se răspunde la fel de candid.

Dar eu nu știu să înot, răspund.

E timpul să înveţi!, mi se spune, zâmbind.

Între obiectivele noastre (și credeţi-mă, mai SMART de atât nu se putea) și implementarea lor, există de muuulte ori o apă mare. Pe care de multe ori nu o vedem, sau nu înţelegem cum să o abordăm pentru că nu știm cât de adâncă e, cum sunt curenţii sau, precum în cazul meu, nu avem abilitatea de a înota.

Revenind la întrebare, ce a lipsit?

A lipsit planul între unde sunt și unde vreau să ajung. În cazul meu, planificarea pașilor de realizat pentru a ajunge de la mal la barcă pentru parasailing.

Planul înseamnă să:

1. ne stabilim pașii de acţiune: ce este de făcut, cine face și ce face. Se mai numește și planul Cine/Ce/Când.

2. identificăm orice ameninţare care ne-ar putea sabota planul (adică ameninţările interne – faptul că eu nu știu să înot, dar și cele externe – cât de adâncă este apa, de exemplu)

3. anticipăm ce riscuri pot apărea în execuţia planului și să schiţăm strategii defensive pentru a minimiza riscurile sau pentru a le elimina. Asta include și anticiparea celei mai bune alternative în caz de eșec, pentru că așa cum bine spune Mike Tyson, „toată lumea are un plan bun până la primul pumn primit în faţă”.

4. comunicăm planul către toţi cei implicaţi.

Din practică, rar spre foarte rar petrecem timp în planificare.

Între obiectiv și realizarea lui, stă așadar planul. Și mai este ceva aici: disciplina de a-l urmări.

Despre plan am discutat. Cu disciplina este deja altă poveste, despre care vom vorbi în alt articol.

Până atunci, vă provoc: suntem deja la jumătatea a doua a anului pentru care v-aţi setat obiective, unele personale, unele profesionale.

Cum arată planul pentru a fi siguri că vi le veţi atinge? Sau descoperiţi, ca și mine, apa aia mare?

Acum, odată ce am înţeles ce lipsește, vă provoc așa cum a făcut-o instructorul meu de parasailing: e timpul să învăţaţi!

Apropos, am înotat până la urmă. Cu vestă, ce e drept, dar am înotat și m-am bucurat de experienţa parasailingului.

În plus, am învăţat că pentru orice obiectiv, am nevoie de planificare și de plan pentru a-l atinge.

… și de o vestă de salvare uneori! 😜

Un articol scris de: