Să faci greşeli este una din cheile pentru a progresa. Există situaţii, desigur, când este important să nu se facă nici o greşeală – întreabă orice chirurg sau pilot de avion! În schimb, este mai puţin apreciat faptul că există, de asemenea, momente când a face greşeli este secretul succesului.
Nu este vorba doar despre înţelepciunea părintească de tipul „cine nu riscă, nu câștigă”. În timp ce acest proverb încurajează o atitudine sănătoasă faţă de risc, el nu punctează beneficiile pozitive ale acţiunii de a risca greşeli, adica de a le face premeditat!
În loc de evitarea greșelilor, ar trebui să cultivam obiceiul de a le face. În loc de a nega, atunci când faci o greșeală, ar trebui să devii un bun cunoscător al propriilor greșeli, admirându-le, în mintea ta, ca și cum acestea ar fi opere de artă, ceea ce – într-un fel – chiar sunt! Ar trebui să cauţi oportunităţi de a face greșeli mari, numai aşa poţi să înveţi cum se repară.
Teoretic şi practic, greșelile nu sunt doar ocazii de aur pentru învăţare; ele sunt, într-un sens important, singura oportunitate de a învăţa ceva cu adevărat nou. Înainte de a fi procesul de învăţare, trebuie să existe elevi. Acești elevi ar trebui ori să fi evoluat ei înșiși, ori să fie îndrumaţi de alţii mai experimentaţi. Evoluţia biologică a înaintat printr-un proces complex de încercare şi eroare – şi fără erori, încercările de orice fel n-ar însemna nimic.
Acest lucru este valabil ori de câte ori există un proces de proiectare, indiferent cât de inteligent sau prost este proiectantul. Oricare ar fi problema de proiectare, dacă nu ştii deja răspunsul (pentru că altcineva şi-a dat seama deja şi ai tras cu ochiul, sau pentru că Dumnezeu ţi-a spus!), singura modalitate de a-l găsi este să mergi orbecăind în întuneric şi apoi să vezi rezultatele.
Tu, care ştii o mulţime de lucruri – dar nu şi răspunsul la întrebarea care te arde – poţi avansa în găsirea soluţiei oarecum ghidat de la început de experienţa anterioară; foarte rar funcţionează ghicitul la întamplare.
Secretul este de a şti când şi cum să faci greşeli, astfel încât nimeni să nu fie rănit şi toată lumea să poată învăţa din experienţă. Este uimitor cât de mulţi oameni cu adevărat inteligenţi nu înţeleg acest lucru. Ştiu distinşi oameni deştepţi care devin absurzi în încercarea de a evita să recunoască faptul că au greşit ceva – chiar şi ceva destul de banal.
Aparent, ei nu au observat că pământul nu-i înghite pe oameni atunci când spun: „Ai dreptate! Cred că am făcut o greşeală”. Oamenilor le place să arate greşelile tale. Dacă au un spirit generos, te vor aprecia pentru că le dai posibilitatea să ajute; dacă au un suflet josnic se vor bucura să te arate cu degetul.
Nu trebuie, de obicei, să ne riscăm viaţa cu scopul să învăţăm din greşelile noastre; în schimb, trebuie să le înregistrăm, să le urmărim şi să participăm la ele. Secretul este, în primul rând, să nu încerci să-ţi ascunzi greșelile. Dacă le ascunzi, îţi sporeşti reputaţia, la fel ca un magician, dar este o soluţie de moment, care te va bântui pe termen lung. În al doilea rând, trebuie să înveţi să nu te blamezi pentru că ai greșit sau să nu încerci să uiţi imediat ce s-a întâmplat.
Asta nu-i uşor! Reacţia umană naturală pentru greşeală este jena şi furia, şi trebuie să muncești din greu pentru a depăşi aceste reacţii emoţionale. Încearcă să deprinzi practica – ciudată! – de a savura propria greşeală. Apoi, odată ce ai extras toată esenţa din greșelile făcute, le poţi uita şi te poţi concentra pe următoarea oportunitate.
Urmează să faci o mulţime de greşeli în viaţa ta şi unele dintre ele – cu excepţia cazului în care cu adevărat duci o viaţă fermecată – te vor afecta, şi pe tine şi pe alţii. Ţi-am prezentat câteva modalităţi de a obţine ce este mai bun din asta: cu cat înveţi mai mult din greşeli relativ nedureroase, cu atât este mai puţin probabil să faci greşeli ireparabile.
Articolul „How to Make Mistakes” este scris de Daniel C. Denett, publicat in How Things Are, J. Brockman and K. Matson, eds., William Morrow and Company, New York, 1995. pp. 137-144; tradus, prescurtat şi adaptat de Ştefan Zoican pentru Leadder.
Un articol scris de:
Ştefan are o experienţă de 12 ani în management operaţional şi 18 ani în managementul resurselor umane. De-a lungul timpului, a lucrat atât în companii româneşti, cât şi în multinaţionale, iar din 2018 face parte din echipa Leadder. Familia şi dezvoltarea personală sunt „motorașele” sale interioare. Se ghidează, printre altele, după mesajul lui Benjamin Disraeli: „Nutreşte gânduri însemnate, pentru că niciodată nu vei urca mai sus de gândurile tale”.
