Colaborarea nu este o abilitate. Este rezultatul comunicării.

Întrebaţi orice lider dacă organizaţia sa apreciază colaborarea și veţi primi aproape întotdeauna un „da” ferm.

Întrebaţi însă dacă iniţiativele menite să crească nivelul de colaborare au avut rezultatele așteptate și este posibil să primiţi un răspuns mai nuanţat.

În multe organizaţii, colaborarea apare pe lista valorilor. Mai rar apare însă întrebarea esenţială: ce anume o face posibilă, zi de zi?

Răspunsul nu este motivaţia. Nu este nici spiritul de echipă.
Răspunsul este calitatea comunicării.

Acolo unde comunicarea este clară, sigură și intenţionată, colaborarea apare natural. Acolo unde comunicarea este confuză, defensivă sau evitantă, colaborarea se blochează, chiar și atunci când oamenii sunt competenţi și bine intenţionaţi.

Este comunicarea fundaţia colaborării reale și eficiente?

Da, pentru că ajută la construirea unui sens comun. Când oamenii înţeleg ce au de făcut, de ce fac acel lucru și ce se așteaptă de la ei, colaborarea devine mai simplă.
Da, pentru că reduce presupunerile și interpretările. Cu cât comunicăm mai clar și mai concret, cu atât mesajele noastre sunt percepute ca fiind mai credibile și mai sincere.
Da, pentru că susţine siguranţa psihologică. Colaborarea apare atunci când oamenii pot spune „Nu sunt de acord”, „Nu înţeleg” sau „Am greșit” fără teama de a fi judecaţi.
Da, pentru că permite gestionarea tensiunilor înainte ca acestea să devină conflicte. Echipele care colaborează bine discută diferenţele de opinie devreme. Celelalte le evită până când devin personale.
Și, poate cel mai important, oamenii nu refuză colaborarea. Refuză conversaţiile în care se simt atacaţi, ignoraţi sau neauziţi.

Colaborarea se construiește prin comunicare.

Ascultarea activă este esenţială. Nu pentru a răspunde, ci pentru a înţelege. Oamenii colaborează mai bine cu cei care îi fac să se simtă ascultaţi și înţeleși.

Învaţă-i pe oameni să asculte, nu doar să vorbească. Prea des, atunci când ceilalţi vorbesc, ne pregătim propriul răspuns în loc să ascultăm cu adevărat. Cercetările arată că această tendinţă se accentuează adesea pe măsură ce urcăm în ierarhie.

Rezultatul? Intrăm în conflicte evitabile, ratăm oportunităţi și îi îndepărtăm pe cei care nu se simt auziţi.

În schimb, atunci când ascultăm cu adevărat, atenţia se mută de la noi înșine către înţelegerea situaţiei și găsirea unei soluţii comune.

Căutaţi să înţelegeţi și ceea ce nu se spune. Fiţi atenţi la limbajul non-verbal și la tonul vocii. Folosiţi parafrazarea („Ce aud este că…”) și întrebările de clarificare. Practicaţi empatia și validaţi emoţiile atunci când este potrivit.

În colaborările reușite, fiecare persoană pornește de la premisa că ceilalţi sunt implicaţi, bine intenţionaţi și au ceva valoros de contribuit. Judecata lasă loc curiozităţii, iar diferenţele devin surse de învăţare, nu motive de separare.

Fă-i pe oameni să se simtă confortabil cu feedback-ul.

O colaborare bună presupune oferirea și primirea unui feedback util. Dintr-o poziţie de influenţă, nu de autoritate.

Oferiţi feedback direct, specific și aplicabil. Discutaţi despre comportamente observabile și despre impactul acestora. Adăugaţi sugestii de îmbunătăţire fără judecăţi și fără etichete.

Folosiţi cât mai des abordarea „Da, și…” în loc de „Da, dar…”. Prima construiește. A doua blochează.

Metoda Continua – Start – Stop este un instrument simplu și eficient pentru feedback. Ea pune în lumină comportamente care merită continuate, practici care ar trebui începute și acţiuni care ar trebui oprite.

Feedback-ul sincer, specific și constructiv contribuie la îmbunătăţirea comunicării și, implicit, a colaborării.

Feedback-ul bun nu rupe colaborarea. O întărește.
Când colaborarea se blochează, conversaţia este aproape întotdeauna punctul de plecare.
Problemele trebuie abordate devreme, iar persoana trebuie separată de problemă.

Modelul DESP poate ajuta în conversaţiile dificile:
D – Dezamorsează: găsește un punct comun și calmează tensiunea.
E – Empatie: recunoaște emoţiile fără a valida neapărat poziţia.
S – Sprijin: arată disponibilitate pentru găsirea unei soluţii.
P – Persuasiune sau Probează: construiește împreună următorul pas sau ajută persoana să identifice soluţia.

Colaborarea nu se cere. Nu se impune. Se construiește conversaţie cu conversaţie.

Rolul liderului în colaborare este mai mult decât coordonare. Liderii influenţează colaborarea prin felul în care comunică, nu doar prin ceea ce decid.

Un lider care ascultă cu adevărat, primește feedback fără defensivitate, admite când nu știe și creează spaţiu pentru dialog transmite un model pe care echipa îl va urma.

Un lider eficient nu rezolvă toate problemele. Creează cadrul în care ele pot fi discutate și rezolvate împreună.

Conversaţiile dificile, purtate bine, întăresc colaborarea.

Organizaţiile care investesc în comunicare nu obţin doar echipe mai armonioase. Obţin echipe mai eficiente, mai responsabile și mai capabile să livreze rezultate împreună.

Pentru că, în final, colaborarea nu se cere și nu se impune.
Se construiește conversaţie cu conversaţie.




Un articol scris de: Dragoș Dincă