Ştim amândoi că învăţământul în România nu se schimbă. Şi asta indiferent ce am face… și eu și tu. Însă nimeni nu ne poate interzice să visăm, așa că încearcă să vizualizezi alături de mine cele de mai jos:
O fetiţă merge la școală în clasa a șaptea și tot ce notează, tot ce scrie, o face într-o tabletă, cu un creion digital. Are acolo puse pe categorii caietele de la fiecare materie, frumos ordonate după tipul de caiet și dată.
Ce înseamnă asta? În primul rând, nu are caiete. Părinţii ei nu mai cumpără în fiecare an zeci de caiete, care bineînţeles provin de la acei copaci despre care ne tot văităm că „cineva” îi taie. Asta înseamnă și că ghiozdanul ei este mult mai ușor și nu e nevoită să care kilograme de hârtie în fiecare zi.
Când caută ceva legat de lucrurile învăţate la școală, caută într-un singur loc, așa că găsește mult mai repede. Mai mult, poate accesa informaţia respectivă și tot ce și-a notat în timpul orelor de pe telefon sau de pe calculatorul sau laptopul de acasă. Şi mai mult de atât, o poate face oricând, chiar și peste ani de zile. Paginile din aplicaţia pe care o folosește nu se termină niciodată.
Temele? Le face tot în aplicaţia de pe tabletă, iar profesorii verifică tema direct în tabletă. Profesorii ei sunt încântaţi pentru că fetiţa le partajează notiţele și temele, așa că ei le pot verifica oricând, nu doar când sunt la școală, în timpul orei.
Dacă mă întrebi pe mine, fetiţa asta a înţeles cum să folosească tehnologia în avantajul ei, în loc ca ea să fie cea folosită de tehnologie. A învăţat să folosească tableta și aplicaţiile ca pe un produs, în loc că ea să fie produsul și să fie folosită de cei care fac aplicaţiile prin reclame și jocuri care de fapt nu îi folosesc la nimic, în afară că îi consumă timp.
Când are de lucru la anumite proiecte, face prezentările folosind aplicaţiile de pe tabletă. Se informează, citește, lucrează la proiecte – toate folosind tableta, o unealtă care nu de mult îi era cunoscută ca prietenul care o ţinea ocupată cu filme și jocuri timp de ore întregi, în fiecare zi.
Odată ce a început să folosească tableta, a înţeles că și alte aplicaţii îi pot fi utile. Orarul îl poate pune în calendar. Tot în calendar își poate pune și orele când are meditaţii sau activităţi extrașcolare. Mai mult, ca să se poată bucura fără niciun stres de timpul liber, își poate stabili și timpul pe care îl petrece cu temele. A început să înveţe să-și folosească timpul în avantajul ei, să devină mai productivă și mai eficientă. Posibil ca atunci când va fi mare să știe mult mai multe lucruri decât noi despre digitalizare, cum să folosești în avantajul tău dispozitivele electronice și chiar despre cum să-ţi organizezi timpul.
Cum ţi se pare? Un vis? Nu se va întâmpla în România prea curând așa ceva, așa-i? Ei bine, am o veste bună pentru tine. Fetiţa există și face tot ce ţi-am descris mai sus… de mai bine de doi ani!
O cheamă Ana și când a început, era în clasa a VII-a. Acum, tocmai a început clasa a IX-a la Colegiul Naţional Cantemir Vodă. Nu mă crezi? Mergi și verifică: Cantemir Vodă, clasa 9D.
Cum a reușit? Simplu! Şi-a făcut o vară întreagă temele de vacanţă pe tabletă folosind o singură regulă: cât timp petrecea pe tabletă să-și facă temele, tot atât timp putea să facă orice altceva, orice ce voia ea, pe tabletă.
În vara aceea a învăţat cum să folosească tableta ca să-și facă temele, cum să-și organizeze „caietele”, cum să scrie cu un creion digital. Şi culmea, a început să folosească din ce în ce mai puţin tableta pentru activităţi cum ar fi jocurile sau aplicaţiile care nu o ajutau.
Când a început școala, a discutat cu fiecare profesor în parte și toţi au acceptat ca ea să-și folosească tableta la școală. Ba mai mult, după un timp, au început să o întrebe cum face să folosească tableta pentru toate activităţile de la școală. Ana a făcut chiar câteva ședinţe online pentru a le arăta profesorilor cum folosește tableta, iar între timp, au început și alţi colegi de-ai ei să vină cu tableta la școală. A avut poate noroc? Şi nu o dată? Când a intrat la liceu, a procedat la fel, a vorbit cu fiecare profesor în parte și a primit acordul tuturor.
Ce a învăţat de aici? Că ea, Ana, poate schimba orice. Că primele bariere că ceva nu se poate realiza sunt doar în mintea noastră. Că noi suntem prima barieră în dezvoltare… a noastră personală sau a societăţii. Şi că, de fapt, orice este posibil! Chiar și un copil poate să schimbe, măcar puţin, sistemul de învăţământ.
Dacă un copil, unul singur, a reușit să schimbe lucrurile în acest fel, oare ce ar putea face doi? Oare ce ar putea face 1.000? Te gândești că sunt mulţi 1.000? Avem aproximativ 3 milioane de elevi în România. 3 milioane!
Învăţământul din România nu se (!) schimbă pentru că eu și cu tine nu vrem să-l schimbăm. Mai exact, nu facem absolut nimic să-l schimbăm.
Sau, dacă vrei, facem totuși ceva… spunem că nimeni nu face nimic! Dar oare cine este acest „nimeni”?
Acum ceva timp mi-am stabilit o viziune pe rolul meu de tată. Niște băieţi, pe nume Covey, Shallenberger și mulţi alţii, au zis ceva de genul start with a vision – începe cu viziunea, așa că m-am gândit să încerc și eu.
Fata mea (Ana despre care ţi-am povestit) nu o știe, dar am să o împărtășesc pentru prima dată aici, cu tine. Sunt întrebat de multe ori despre cum arată o viziune a mea, însă evit să o împărtășesc, de teamă că poate fi preluată așa cum este și de către alte persoane. Viziunea ţi-o descoperi singur, altfel nu este a ta. Nu are valoare pentru tine dacă preiei viziunea altei persoane. Cu toate astea, sperând că pot contribui la o Românie mai bună, și poate mă vei ajuta și tu cu treaba asta, am să o împărtășesc.
Îţi spun de pe acum că sunt departe de a fi reușit să fac tot ce scrie mai jos. E chiar posibil să nu ajung vreodată să-mi ating viziunea și să fiu părintele pe care l-am descris acolo. Ana poate să judece mai bine decât mine dacă măcar m-am apropiat. Cu toate acestea, depun eforturi să ajung acolo prin ceea ce fac. Este unul din lucrurile pentru care știu exact de ce mă trezesc dimineaţa.
Iată viziunea:
„Îmi învăţ copilul să fie curajos/neînfricat în viaţă și să se comporte cu ceilalţi exact așa cum vrea ea ca ceilalţi să se comporte cu ea.
Îi arăt că are puterea de a schimba lucruri, atât în viaţa ei cât și în societate, care par imposibil să fie schimbate de un copil, sau chiar de oameni în general.
Sunt un exemplu pentru ea și când îi cer să facă ceva, am grijă ca eu să fac deja acel lucru.
O încurajez să facă orice își dorește, atât timp cât nu pune în pericol viaţa ei sau a altora și o ajut să descopere perspective la care nu s-a gândit iniţial, fără să îi dau soluţii.
Fiica mea este mândră de cine sunt, cum acţionez, și ce fac.”
Viziunea ta că părinte care este?
P.S.1 Cât a costat tableta? 3 lei pe zi de utilizare, fără să scad costul caietelor, aproximativ 25 pe an, pe care nu le vei mai cumpăra timp de cel puţin 4 ani.
P.S.2 Iulia, urmezi tu! 😁
Un articol scris de:
Cosmin are o experienţă în management de peste 15 ani. De-a lungul timpului a activat în IT, ocupând poziţii ca Director General şi Business Unit Director la diferite companii. Este membru în boardul unei companii de logistică, fiind responsabil de departamentele de vânzări, IT şi customer service. Este colegul nostru din 2018 şi spune despre el că este un om vesel şi curios, fiind mereu preocupat de dezvoltarea personală şi a echipei.
